Lionfish sau pestii-leu

Descriere generala

           Red lionfish prezinta dungi albe si roÅŸii sau maro, adultii pot creÅŸte pana la 43 cm si pot trai pana la 10 ani. Acest peÅŸte are spini veninoÅŸi mari care ies in evidenta, ca o coamă, dandu-i denumirea comună a grupului lionfish (pestii-leu).Tepii veninosi fac acest peÅŸte necomestibil si descurajeaza potentialii prădători. Pestele-leu se poate reproduce lunar in natura si sunt capabili să se disperseze rapid in cursul primei etape de viata, acest fapt impreuna cu adaptabilitatea crescuta ii face o specie de succes, chiar invaziva.

           Talia maxima a pestelui-leu variaza intre 30 si 43 cm iar ca greutate se considera ca poate ajunge pana la 1,2 kg. Acest peste este un predator solitar ce se hraneste cu pesti mai mici, cu creveti sau cu crabi, prada sa este pandita si incoltita cu ajutorul inotatoarelor pectorale. In cele din urma, prada este prinsa cu o miscare rapida a falcilor iar apoi este inghitita intreaga. Canibalismul a fost observat la aceasta specie atat in acvariu cat si in libertate.

           Avand in vedere tendinta acestui peste de a se retrage pe timp de zi se poate crede ca este o specie nocturna, insa unele exemplare se hranesc in timpul zilei iar faptul ca se refugiaza poate conduce catre concluzia ca prefera sa digere hrana in liniste.

Distributie georgrafica

           Acesti pesti superbi se pot gasi in mod natural in recifurile de corali din regiunea Indo-Pacifica, o regiune enorma ce se intinde din vestul Australiei si Malaysia, pana in Polynesia Franceza in est, pana in sudul Japoniei, in nord si pana in Insula Lord Howe in sud. Insa arealul acestei specii s-a extins de curand, putand fi intalniti si in Oceanul Atlantic, in largul coastei Floridei si in Arh. Bahamas intinzandu-se chiar pana in dreptul orasului New York. Prezenta sa in aceste ape se datoreaza eliberarii speciilor comercializate pentru acvaristica, iar aceasta poate aduce neajunsuri speciilor autohtone, impactul exact al acestei specii fiind inca studiat. Se apreciaza ca populatia prezenta in zona Statelor Unite ale Americii s-a marit cu 50% doar in perioada 2004-2006.

Habitat

            Pestele-leu traieste in zonele costiere, pietroase, pana la adancimi de 50 metri, iar in aceasta zona s-a observat ca prefera adapostul corniselor sau a grotelor pe timp de zi, stand aproape nemiscati, cu capul usor inclinat in jos.

 Hranire

           In ceea ce priveste hranirea acestui peste in acvariu, el nu este pretentios insa prefera hrana vie. Poate fi hranit cu aproape orice peste mai mic precum: sardine, guppy insa acestia vor fi acordati cu mare grija deoarece se pot ineca si in cele din urma vor muri, de asemenea este bine sa nu se hraneasca exclusiv cu peti dulcicoli doarece vor dobandi o deficienta de proteine. Se recomanda sa nu fie hraniti cu pesti grasi recum carasi deoarece acestia pot suferi de boli de ficat. Vor accepta, cu putin efort si hrana congelata  precum Artemia, carne de peste, sepie sau calmar, mysis sau creveti.

 Inmultire

           Pestii-leu se reproduc prin fertilizare externa, in urma unui dans nuptial foarte complicat, ce contine miscari concentrice, fluturari ale inotatoarelor si urmari, acestia elibereaza atat icrele cat si laptii in masa apei, acestea fiind apoi purtate de curenti. Icrele sunt unite de catre un mucus ce se va dizolva dupa cateva zile, eliberand larvele. Larvele acestor pesti, asemeni multor alte specii de recif sunt planctonice, iar dupa o perioada de 25 pana la 40 zile acestia renunta la stilul de viata planctonic, moment in care au o lungime de 10-12mm. Acum pestii sunt suficient de mari sa adopte stilul de viata al adultilor, putand fi observati printre pietrele subacvatice si printre corali.

 Predatori

            Studiile din Marea Rosie, mai exact din Golful Aqaba au aratat ca Pterois miles este consumat de catre o alta specie de peste, de Fistularia commersoni sau pestele-cornet. Acesta isi prinde prada din partea din spate, de unde este mai sigur, evitand astfel posibilitatea de a fi intepat de spinii sai. Datorita faptului ca in Golful Aqaba Fistularia commersoni prefera ca hrana pestii-leu si ca Fistularia commersoni este o specie comuna se poate crede ca si in alte parti, pestii-leu cad prada acestora. De asemenea se cunoaste faptul ca exista mai multe specii de rechin care consuma pesti toxici deci exista posibilitatea ca si acestia sa se numere printre pedatorii pestilor-leu, fara a suferi, desi acest fapt nu a fost inca dovedit.

Conservare

           Desi pestii-leu sunt des intalniti in marile tropicale, datorita valorii sale pentru comert efectivul acestora trebuie mai bine monitorizat si mai atent cercetat . Pterois volitans nu este citat de catre IUCN (International Union for Conservation of Nature) nici ca specie periclitata, nici ca specie pe cale de disparitie.

Ca specie invaziva

            Doua specii, din cele cinsprezece ale subfamiliei Pterois au patruns si s-au adaptat in zone din afara arealului lor natural, mai exact pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii si Caraibe. In aceasta zona ele au statutul de specie invaziva, iar din totalul indivizilor, 93% apartin speciei P. volitans. Cel mai probabil ei au patruns in aceasta zona din Florida, la inceputul anilor ’90 fiind eliberate mai multe exemplare din colectii private.

 

 

Ecolog Stelian Valentin Stanescu,

Comunitatea Acvarii de vis