Reproducerea pestilor

           Dupa ce acvaristul a reusit sa ofere pestilor sai un camin adecvat, dupa ce a ajuns sa ii cunoasca si a invatat sa ii ingrijeasca, acesta isi va dori, aproape negresit sa ii inmulteasca.

Pestii, se caracterizeaza in trei mari grupe in ceea ce priveste reproducerea:

  1. Pestii ovipari
  2. Pestii ovovivipari
  3. Pestii vivipari

          1. Pestii ovipari sunt acei pesti care se inmultesc prin icre, la care fecundarea are loc extern, in apa. Cele mai multe specii de pesti sunt adaptati sa se inmulteasca prin aceasta metoda, insa modul si locul de depunere a icrelor, grija pe care o au sau nu fata de acestea si de pui prezinta particularitati si astfel se remarca urmatoarele caracteristici:

 

a) Pestii care se inmultesc prin imprastierea icrelor. Aceste specii de pesti nu manifesta aproape deloc comportament parental, astfel ca, in natura, icrele sunt eliberate intr-o zona dens plantata ce va oferi icrelor si puilor sanse mai mari de supravietuire, aici grija parentala ia sfarsit. Icrele se vor dezvolta ascunse printre plante, unele din ele vor fi consumate de alti pesti, insecte, melci etc insa o parte vor ecloza iar puii se vor putea hrani cu infuzorii, larvele de insecte si alte organisme mici sau microscopice din acest mediu.

In acvariu, pentru a oferi cat mai multe sanse de supravietuire icrelor, parintii se vor separa de icre prin plasarea lor intr-un acvariu special, fiind la 2-3 cm deasupra fundului acvariului, separati printr-o plasa sau prin mutarea lor din acvariu dupa ce depunerea ia sfarsit. Tot in acest sens acvariul poate fi dotat cu pietris grosier sau desis de plante cu frunze fine pentru ca icrele sa se fixeze intre ele. Cele mai intalnite specii de pesti care se inmultesc prin imprastierea icrelor sunt speciile de Cyprinidae si Characidae.

 

b) Pestii care incubeaza icrele in gura. Reprezentativi pentru acest tip de inmultire sunt unele specii de Cichidae. In timpul depunerii femelela aduna icrele in gura, masculul, are pe inotatoarea anala cateva pete colorate similare icrelor, cand femela va incerca sa culeaga si aceste “icre” masculul va elibera sperma ce va fertiliza astfel icrele aflate in gura femelei. La alte specii, fecundarea are loc in apa iar dupa fecundare femela aduna icrele. Perioada de incubare variaza in functie de specie insa dureaza in jur de doua saptamani, timp in care femela nu se hraneste.

 

c) Pestii care se inmultesc construind un cuib de spuma la suprafata apei. Reprezentantul clasic al acestui tip de reproducere este Betta. Masculul va construi la suprafata apei un cuib de spuma, sustinut de plante plutitoare si va convinge femela sa vina sub cuib. Aici are loc eliberarea icrelor, masculul isi va incolaci corpul in jurul femelei vi se vor roti, in acest timp femela va elibera o parte din icre. Masculul va aduna fiecare icra si o va duce in cuibul de spuma apoi procesul se repeta pana  la eliberarea tuturor icrelor. In timpul perioadei de incubatie masculul va pazi cuibul si se va ingriji de bunastarea acestuia, de multe ori acesta devine agresiv si se recomanda separarea femelei. Alte specii ce se inmultesc in acest fel sunt Trichogaster trichopterus, Trichogaster leeri, Macropodus opercularis.

 

d) Pestii care fac depozite de icre. Acesti pesti vor depune toate icrele in acelas loc, pe o piatra, o frunza sau chiar diferite alte obiecte si le vor ingriji, chiar si dupa eclozare, vor ingriji si puii. Adesea aceste icre sunt lipicioade si adera la suprafata curatata atent de pereche inainte de depunere. De cele mai multe ori masculul va pazi zona iar femela se va ingriji de icre. Printre familiile de pesti care se inmultesc in acest fel se numara Cichlidaele, Centrarcidaele si Callichtydaele.

e) Pesti care isi ingroapa icrele. Ingroparea icrelor asigura supravietuirea acestora intr-un mediu instabil, in zone tropicale cu doua sezoane (polios si secetos), in care seceta face ca de cele mai multe ori balta sa dispara complet. Astfel, prin ingropare, icrele pastreaza o anumita umiditate pana la reaparitia baltii, cand acestia eclozeaza, se dezvolta rapid si ciclul se reia. Caracteristici acestei adaptari sunt pestii Killi.

 

            2. Pestii ovovivipari. Sunt acei pesti la care fecundarea si incubatia au loc intern, in corpul femelei. La sfarsitul perioadei de incubatie a icrelor, are loc nasterea alenvinilor care sunt complet dezvoltati. Masculii speciilor de pesti ovovivipari sunt foarte activi si isi vor petrece foarte mult timp urmarind femelele, ceea ce pentru acestea poate fi obositor, de aceea se recomanda sa fie tinuti in raport de 3:1 F:M.

 

           3. Pestii vivipari. Sunt acei pesti la care fecundarea si incubatia su loc intern insa, spre deosebire de cei ovovivipari, gametii sunt conectati la sistemul sanguin al femelei. Si aici alevinii la nastere sunt complet dezvoltati.

 

Pestii vivipari si cei ovovivipari au avantajul ca acvaristul poate alege atat masculul cat si femela dupa bunul plac, astfel au rezultat numeroase varietati de specii (vezi cazul Guppy sau Xipho), insa la majoritatea speciilor ovipare membrii perechilor se aleg singuri. Dar pentru ca acest lucru sa fie posibil acvaristul trebuie sa stie diferentele dintre masculi si femele, desi acestea difera de la specie la specie, sunt cateva caracteristici care se aplica in cele mai multe din cazuri:

-Femelele sunt mai palide si mai robuste iar masculii sunt mai viu colorati si mai supli, uneori si mai mici;

-Masculii vor avea inotatoare mai lungi si mai spectaculoase, folosite ca marturie a sanatatii si vigurositatii sale;

-Comportamentul masculilor este de cele mai multe ori diferit de cel al femelelor, astfel ca acestia vor urmari aproape neincetat femelele apte de reproducere.

In cazul reproducerii unei specii ovipare se recomanda achizitionarea mai multor exemplare (6-10) tinere si cresterea lor impreuna, astfel se va stabili o ierarhie si se vor alege perechile.

 

Dupa depunrea icrelor acvaristul trebuie sa depaseasca un alt obstacol major, cresterea puilor. De cele mai multe ori o mare parte a pontei va muri in primele zile, mai putin in cazul viviparilor si a oviparilor deoarece acestia sunt destul de mari incat sa se hraneasca cu hrana din comert. In cazul oviparilor insa puii sunt foarte mici si nu se pot hrani inca cu acest tip de hrana. In primele 2-5 zile, in functie de specie puii nu vor fi hraniti deloc deoarece ei isi iau necesarul de hrana din rezervele viteline.

 

Dupa aceasta perioada puii trebuiesc hraniti cu infuzorii, iar pe masura ce cresc pot fi hraniti si cu nalupi de Artemia. Dupa aceasta perioada critica ei pot fi obisnuiti treptat si cu hrana uscata, sub forma de granule fine sau fulgi din comert, dar se recomanda sa fie hraniti in continuare si cu nalupi pentru a ii ajuta pe cei mai mici dintre ei. Se recomanda sa fie hraniti divers si des insa in cantitati mici, pentru a nu ramane hrana neconsumata in acvariu ce poate influenta calitatea apei. Daca puii sunt hraniti suficient acestia vor creste relativ uniform insa in cazurile in care acestia vor creste inegal se recomanda sortarea lor pe dimensiuni deoarece in aceasta perioada intervine serios competitia pe hrana si cei mici pot fi hraniti insuficient si se vor dezvolta mai greu.

 

 

Ecolog Stelian Valentin Stanescu,

Comunitatea Acvarii de vis